Marius LapTuca - despre bloggeri

Tuca, in razboi cu bloggerii. Asa si? Ati zice voi. Dar nu eu. De ce? Pai… Simplu. Sunt blogger.

Interesanta initiativa. Ca doar de, cand te da talentu’ afara din casa, ce sa faci si tu, mai scoti capu’ din gaoace din cand in cand sperand ca te mai ia si pe tine lumea in seama. Va invit sa cititi (desi puteti sa treceti peste, nu e cine stie ce articol de Pulitzer) editorialul lui Marius Tuca, despre bloggeri: aici

Sa incepem cu inceputul: “Cei mai mulţi dintre ei şi-au făcut bloguri ca să facă şi ei ceva” - Asa e oare? Poate, in mare parte da. Si eu am inceput la fel. Insa intre timp am gasit ceva de spus. M-am manifestat intr-un mod, zic eu, creativ. E chiar asa de important cum ai inceput? Zidane a inceput sa joace fotbal pe maidanul Marsiliei ca sa-si omoare timpul liber dupa scoala. Uite-l acum.

“neînţeleşi, dar mai ales frustraţi, s-au lăsat duşi de modă, de trend, ca nişte mici servitori ai globalizării, umili şi gata să sară de gîtul primului concept care să-i scoată din anonimat” - 50% din bloggerii de pe Internet prefera sa se pastreze anonimi Sunt unul din ei. Dusi de moda? Libera exprimare e o moda? Nevoia de manifestare in diverse scopuri a devenit o moda? Si putin mai incolo, acelasi articol - “care se ascund la adăpostul anonimatului” - Daca suntem asa de doritori sa ne afirmam, sa ne umplem de glorie, de ce ne-am ascunde la adapostul anonimatului? Nu e prima data cand se contrazice singur papagalul. Suntem capabili sa ne asumam propriile spuse, dar nu sa ne laudam cu ele.

“arată ca nişte arătări scoase pentru întîia oară la lumină, cu poze care vor să-i înfăţişeze fie sexy, fie intelectuali” - Dar oare poza asta (postata alaturi de articolul buclucas) cum vrea sa te infatiseze pe tine, stimate domn Tuca?

“bloggerii din România nu sînt altceva decît nişte rîme care au ieşit la suprafaţă fără să aibă ceva de spus, gata să inunde spaţiul cu banalităţi şi originalităţi ştiute şi vehiculate de toată lumea” - Banalitati si originalitati? Stai asa putin,te contrazici singur? Suntem banali si in acelasi timp, originali. Numa’ noi puteam s-o facem si p-asta, nu? Suntem niste banali originali.

“bloggeri pentru nimeni, bloggeri între ei, bloggeri pentru ei” - Bloggeri pentru cei pe care ii atragem, pentru cei care ne citesc, pentru cei care vor ca noi sa fim bloggeri.

“bloggeri ca să nu li se vadă caracterul” - Eu zic ca asta e una din modalitatile indirecte cele mai potrivite de a-ti afisa adevaratul caracter. Pe blog scrie fiecare ce stie, ce simte si ce crede fiecare. Daca te uiti dincolo de cuvinte, ala e caracterul, depinde cat de pretios. Eu ma uit dincolo de ale tale. Si nu e deloc.

Tuca e un copil. Un penibil inca imbatat de fosta glorie de pe vremea Antenei 1, inecat in propriile amintiri, cu pretentii de reafirmare. Un articol spurcat debitat pe WC, de un prost fericit si constipat, care din cand in cand, ca sa nu dea in diaree, mai baseste cate un articol din asta de iti strica pofta de mancare 2 saptamani, in speranta de a atrage 2-3 cititori in plus (si ei, probabil la fel de incapabili ca si autorul articolului). Noi, bloggerii suntem ahtiati dupa glorie? Noi suntem nerabdatori sa ne scaldam intr-un ocean de faima si celebritate? Tot tu, draga LapTuca, spuneai acum ceva vreme, intr-un interviu acordat Jurnalului National: “Eu am un singur complex. Complexul de a fi cel mai bun. Să te ferească Dumnezeu de complexul acesta.”. Cine se umfla in pene acum? Cine e disperat dupa atentie? Cine se supraestimeaza de data asta? Cel mai bun? Tuca, fapte, nu vorbe, frate! Deja mi-ai stricat impresia despre tine. Te credeam un ziarist handicapat, oarecare. Dar acum vad ca esti printre cei mai retardati din bransa. Mult succes in continuare in latrina ta jurnalistica, Tuca! Tie si celor care te citesc: GET A LIFE!!

Campania electorala - Scena 1

Imi cer scuze ca am absentat atata vreme, am fost retinut cu una, cu alta, plus ca vine sesiunea asta nenorocita de teze acu’ si deh… Dar in fine. Important e ca am mai postat si eu ceva dupa 1000 de ani de somaj, nu?

Si ideea acestui post o pot concentra si sintetiza in doar 12 litere: IMBECILITATE. Cum e an electoral, toti sunt care pe care, se intrec in afise si-n stegulete, in fluturase si tot felul de porcarioare, de la pliantele din cutia postala pana la corturile idioate de campanie amplasate in toate pietele Capitalei. Ca exemplu piata Sebastian, piata Matache, Bucur Obor, piata Moghioros, statia Eroii Revolutiei, la McDonald’s-ul din Sos. Oltenitei si lista continuaaaaaa… N-am fost eu destul de inspirat sa le fotografiez atunci cand aveam ocazia, dar promit ca imediat dupa teze o sa fac si treaba asta, atat in Bucuresti, cat si in Ploiesti.

Aa da, si o sa incerc sa postez mai des In ciuda lipsei de timp… Si a excesului de LENE…

Giumi-style, rahat impachetat

Mare-i gradina Domnului, sa-si ridice barem un gard de beton armat sa nu-l mai sara toti prostii, ca prea ne-am saturat. Acest articol va ramane probabil in anonimat 2-3 zile, o saptamana, dar nu mai mult, pentru ca doamna directoare adjuncta a Liceului Pedagogic Ploiesti, doamna Tanur, asa cum a recunoscut in fata clasei a 8a A, are grija sa stea ”mai toata ziua pe net”, in cautare de subiecte “fresh” despre liceu, profesori etc. [sa nu se interpreteze gresit, nu am nimic cu doamna Tanur personal, ba chiar o diferentiez de ceilalti extremisti din fruntea scolii, ceva mai luminata, parca. Parca... Am precizat acest lucru pentru ca  - banuiesc eu - din moment ce a recunoscut asta public, nu are nimic de ascuns, corect?]

 

Stimabilul domn G., profesor al Liceului Pedagogic Ploiesti, a dat astazi una bucata 2 la mine, una bucata 2 la colegul meu, una bucata 2 la colega mea. Motivul? “-Zi aia.”   ”-Nu stiu.”   “-2.” … Poftim?! Pai stai asa prietene, ca nu ne targium ca la East End. Nu sunt primul, nici ultimul care n-a stiut sa raspunda la intrebarea ta de 2 lei vechi si nici pe clovnu’ nu faceam in clasa ca sa zici ca-ti deranjam ora, pe simplu motiv ca tu, d-le G., erai singurul clovn din clasa!

Ce ma deranjeaza e ca atunci cand iti pune 2-ul isi mai asterne si un ranjet din ala tamp de Pantera Roz pe fata, ca si cum ii face placere sa strice medii si sa sa se distreze cu mica lui jucarie, catalogul. Ajungand la catalog, una din cele mai cretine inventii din invatamant, intrucat profesori ca dl. G. considera de cuviinta sa profite de el ca de propriul instrument de tortura al elevului, ca de propria jucarie. Caci, imi imaginez ca nimic altceva nu-i in capul circopitecului, decat “mare-i gradina ta, Doamne, pot sa rup o floare? Sa-mi intind cortu’, sa trag un joint, legal, la soare?” completand, sa pun un 2, sa fac un misto, sa arunc cu jigniri prin stanga, prin dreapta, prin banca a 3a… Oare dl. G. isi permite asemenea lucruri sub protectia tatalui sau [sau ce ruda i-o mai fi], care e inspector si nu stiu ce presedinte de nu stiu ce “comitete si comitii” - ca sa fac o trimitere subtila? Oare asa ajunge el prin scoli ca Pedagogic, Mihai Viteazul sau Caragiale? Iar, mai de curand, am inteles ca pleaca la Bucuresti la Goethe :D Ce sa caute ma unul ca el acolo? Pai ce sa faci tu, mai G., acolo, a? Nu ma mira ca n-a rezistat in Germania. Pai credeti ca dupa atata amar de studii de zice el ca le-a facut acolo, se mai intorcea daca putea sa stea acolo bine-merci? Dar nu, ca acolo nu tragea taticu’ sforile.

Asadar, mai multe despre dl. G., daca tot am inceput, nu? Il vezi intrand in clasa la orele de germana cu mersu-i de pinguin constipat, cu manunchiul de chei de 4kg atarnand de gat ca o lesa, adresandu-ti un penibil ”guten tag” cu acelasi ranjet tamp imprimat, apoi isi ridica nadragii si isi tranteste curul basinos pe catedra, cu picioarele departate ca sa i se poata observa slitul de la Puta Madre si, bineinteles, sosetele interbelice care incalta uneori niste bocanci-caramida, ca de armata, dar de cele mai multe ori niste pantofi din piele de strut dambovitean atat de largi, in care daca te straduiesti putin mai bagi un sac de cartofi.

Ora de germana e o adevarata desfatare, fie ca dl. G. isi expune veleitatile filozofice sau psihologice cu noi, sau pur si simplu ne povesteste de minunata-i fiica plecata de un an in Germania la studii, de parca pe mine m-ar interesa catusi de putin de el si familia lui plecata in Germania, Austria, Congo, Kenya sau dracu’ mai stie pe unde. Iar daca nu recurge la niciuna din aceste practici, dl. G. are neobisnuitul obicei de a lua la misto elevii mai slabi [LA GERMANA!] gen dl. D., sau dl. R., sau dl. N.,numindu-i, de obicei discret, pe ocolite, “mai putin inteligenti” sau “subdotati” sau “cu nivel intelectual scazut”, sau, uneori, pe de-a dreptul, direct “prosti” sau “tampiti”, sub pretextul unei glume. Ma gandesc eu, cu nivelul meu intelectual coborat si cu encefalul meu involuat si subdezvoltat, mai putin dotat, asa, cum sunt eu, ce fel de om cretin si cu un simt bolnav al umorului ar face astfel de glume? Nu serios, cat de retardat si de incompetent, cat de incapabil din punct de vedere pedagogic si cat de slab din punct de vedere intelectual sa fii sa faci astfel de glume de tot cacatul cu niste elevi pe care pretinzi ca vrei sa-i educi? Pai daca asa-i educi tu, d-le G., sa nu-ti fie de mirare cand o sa se comporte si ei la fel fata de tine.

La sfarsitul orei, dupa ce eu, impreuna cu dl. T., 2 dintre cei 3 care au primit astazi 2 [care apropo, cica ar fi nota pentru suflat in obisnuitele standarde pedagogice], am fost la el sa-i cerem explicatii si sa discutam cu el, dl. G. a plecat in mare graba din clasa, spunandu-ne, in fuga catre cancelarie “nu-i nimic, ca trece. Peste 10 ani o sa-ti aduci aminte si o sa razi”. Adica eu trebuie sa ma consolez cu faptul ca tu-mi strici media si sa ma gandesc eu in viitorul meu de peste 10 ani, pe care, exista o probabilitate, oricat ar fi ea de mica sau de mare, ca nota asta sa mi-l afecteze, si sa ma bufneasca rasu’, nu? Probabil sa ma bufneasca cu gandul ”ba, ce prof tampit am avut in generala… Il chema G. … Mama, dar prost mai intrase pe lumea asta.” Aa, da, si probabil singura data cand ai spus si tu un adevar. Ai dreptate, prietene… Stii bancu’ cu urata si betivu’? [Adaptat - prostia si nota?] Noua ne trece, sa stii

 

Pentru cei care nu-l cunosc pe dl. G., sa va fereasca Sfantu’ sa dati de el, doar daca nu cumva va aflati din intamplare la carma unui tanc, si-l zariti in fata voastra, calarindu-si victorios mopedul proaspat accidentat, erou al natiunii, psihologul psihologilor [Freud, esti slab, frate!], filozoful filozofilor [Patapievici, esti pe receptie?] dl. S. G.! si BUFF!!! Praf s-a facut… Tancu’, bineinteles

Tin’-te bine, Bushulica!

“Presedintele Rusiei, Vladimir Putin, a amenintat ca, in cazul in care Ucraina va fi inclusa in Planul de actiune pentru aderare (MAP), Rusia va cere oficial Kievului restituirea Peninsulei Crimeea si regiunile din estul Ucrainei.

Cand s-a atins subiectul Ucraina, Putin parca a luat foc, adresandu-se direct presedintelui american, el a izbucnit: «George, tu chiar nu intelegi ca Ucraina nu este stat? Ce reprezinta Ucraina? O parte a teritoriilor ei sunt ale Europei de Est, iar cealalta parte, cea mai consistenta, reprezinta donatia noastra catre Kiev!»”

Gentlemen, we have a matter on our hands! Destept Putin asta… Imi place.

Ia-o ca pe o prelungire a articolului precedent, caci am de gand sa pomenesc din nou de NATO. Pentru ce sa vrea americanii Georgia si Ucraina in MAP (Membership Action Plan)? Pai simplu. Ar avea bombe la 300km de Rusia. Hai sa facem niste premonitii: In 2012 cel mai tarziu, Georgia si Ucraina sunt invitate sa intre in NATO, bun? Buuun… Rusia pretinde Crimeea si estul Ucrainei, de la Kiev, Cherkasy, Odessa pana in estul extrem, regiunea Luhansk (in total cca 400.000km²). Clar. Americanii or sa sustina Ucraina si or sa acuze Rusia ca face din nou apel la panslavism si se pregateste de razboi, extinzandu-se catre vest. Sa nu se inteleaga ca sunt partinitorul Rusiei, nu, doar impotriva SUA, analizez niste situatii si incerc sa-mi fac niste idei, deci unde ramasesem? Aa da. SUA amplaseaza scutul antiracheta indreptat spre Moscova, in scop defensiv la prima vedere. Rusia recunoaste independenta Abhasiei si a Osetiei de Sud, americanii se simt amenintati, lasa Iranul, Iraqul, Afghanistanul in plata Domnului, declara razboi rusilor. Au toata Alianta de partea lor, pentru Rusia se baga China, Korea, Japonia, iar de aici… Dumnezeu cu mila.

Haideti sa fim seriosi, acum, Putin are dreptate, multi l-au acuzat ca a fost prea direct. Putea fi mai direct de atat, putea sa ameninte cu arsenalul nuclear rusesc care ar ingheta pe oricine, la o adica, pana si pe americani. Dar Putin a avut o inteligenta discreta, taioasa. Sa-si aduca aminte americanii cum au fost cumintiti de Nikita Hrusciov cand s-au trezit cu submarinele nucleare ca pavaza a Cubei. Eheee… Ce jocuri… Ma tem ca o sa am destul timp sa-l prind pe Al Treilea… Cine stie daca o sa mai fiu dupa razboi? Cine stie daca o sa mai fie cineva dupa razboi? Ne batem cap in cap in loc sa facem in asa fel incat sa asiguram viitorul planetei asteia…

Eu insa raman la aceeasi parere, americanii recurg la tactica antica, Divide et Impera. Credeti ca nu le e mai usor, acum, in 2008, cu 26 de state aliate NATO, and more to come, decat prin anii ‘50-’60, cu umbra URSS intinsa catre vest pana peste RDG, Cehoslovacia, Yugoslavia? Diferenta e in modul de abordare, Putin, mult mai diplomat, mai atent decat mult mai directii Stalin sau Hrusciov care ii cam incingeau pe americani si le puneau bete in roate.

Sa lasam lucrurile sa curga… Oricum, in final tot cum vor EI va iesi…

NATO: Joc de sah la nivel mondial

Ce sa mai, toata lumea vorbeste despre summit-ul asta “al schimbarii”, “al mileniului” si cum ii mai zic incapabilii nostri ziaristi, dar, de-a dreptul dezgustator si inutil in umila mea viziune.

Acum pazea, urmatoarele paragrafe sunt interzise simpatizantilor NATO sau oricaror persoane cu orice fel de afinitate fata de SUA sau guvernul Bush.

Voi incepe prin a povesti o intamplare de ieri dupa-amiaza din capitala umflata, ba de-a dreptul sufocata de asa-zisele masuri de securitate menite sa asigure buna desfasurare a summit-ului NATO la Bucuresti: Eram cu un prieten din Ploiesti, si alte 2 fete din Bucuresti. Lasasem masina lui in Victoriei, intr-un loc de parcare pe stradutele din spatele blocurilor de pe Titulescu, si am pornit binisor, la pas, pe Kiseleff. La un moment dat, peste cine dam? Un domn comunitar cu basca trasa pe ochi, sufland ca-n punga, pesemne avea ceva probleme respiratorii sau poate pur si simplu depusese prea mult efort in incercarea de a-si deplasa hoitul slaninos din Logan-ul politiei, care se apropie de noi cu un mers de hipopotam cu un picior amputat. Intr-un final, se opreste in dreptul nostru, ne face semn cu mana sa oprim de parca eram masini si ne aflam la cine stie cate zeci de metri departare de el, si zice “STOP! Buna ziua!” … Noi “buna ziua” … Si in sfarsit, incepe mingea de grasime, butoiul de slanina, sacul de sunca si cum vreti sa-i mai ziceti, sa ne povesteasca el dom’le ce si cum e cu summit-ul asta NATO, cam in ce fel sta treaba prin capitala zilele astea si abureli din astea. Si zic “bun, si unde vreti sa ajungeti?” … Zice “pai trebuie sa fiti cu ochii in patru la orice miscare, trebuie sa fiti vigilenti” … STOP … “CE MA?!?! Ce sa fac? Asta nu trebuia sa fie treaba ta? Adica stai putin ce vrei sa zici?” … “Adica nu vreau sa zic nimic, asta e meseria mea, sa va indemn sa fiti vigilenti” … Eu credeam ca misiunea ta e sa ma aperi pe mine si pe cetatenii tarii mele, bai, BOU’ BALTII care esti, dar in fine… Fiind foarte indignat si in acelasi timp amuzat de ineptia pe care a putut s-o debiteze acest slujbas al legii, decid ca ar fi amuzant si foarte indicat sa-l iau putin la misto. “Ok”, zic, “vom fi foarte vigilenti. (spre insotitorii mei, la fel de stupefiati de prostia acestui papagal) Ati auzit, ma? Fiti vigilenti.” … “Nu inteleg de ce razi”, zice, “pericolul pandeste la fiecare colt de strada” … DECI DEJA MI-A SARIT BANDA cand am auzit asta Nu stiu de unde ia el replicile astea, cel mai probabil de la instructia pe care o primeste de dimineata inainte sa-si tranteasca venerabilul posterior in masina si sa infulece gogosi la refuz, dar a fost absolut HILAR Si totusi, ce-i mai delicios de abia urmeaza. Cu greu stapanindu-mi rasul, spre deosebire de prietenii mei care nu stiau cum sa se mai sprijine unul pe celalalt, ii spun “ok, prietene, daca vad vreun terorist sa fii sigur ca vei fi primul pe care il anunt” … Nici nu-mi continui bine drumul, ca aud din spate “off ce ti-e si cu tineretu’ asta… Nu va pasa de siguranta nationala” … POFTIM?! Cum adica ma?! V-am zis eu ca ce-i mai frumos abia urmeaza? Deci la faza asta mi-a sarit mufa. Si cam ce cacat ar trebui eu sa fac daca vad vreun barbos cu turban si mitraliera cu vreo 70 de talibani inarmati in spatele lui? Sa fac pe Superman, sa-i caftesc pe toti apoi sa-mi iau zborul si sa ma asez comfortabil in c*r in varful Cotroceniului si sa scuip seminte in cap trecatorilor de pe Iuliu Maniu? Suuuuper tare frate! Pai bine ca va pasa voua, ma maimutoilor, voi aia care lipiti timbre pe capacele de canalizare sa nu cumva sa iasa teroristii din canale. Ca in sec. XXI, Al-Quaeda n-are alte metode de deplasare decat prin canalele pline de sobolani si aurolaci ale Bucurestiului, ma. Pai mai mari probleme le-ar pune mirosul excrementelor de tarani de capitala si eventualii vagabonzi care dorm in saci prin subterane decat alimentarea unui 747, trantindu-l “SPLASH!” pe Casa Poporului in timpul discursului onorabilului Bush Jr., ma incompetentilor.

Si uite asa am ajuns la Buuuuuush… Ei, aici tin sa precizez de la inceput ca sunt total impotriva lui George Bush si a sistemului sau dirijat de interesele personale si, implicit, ale familiei Bin Laden, dar mai ales impotriva politicii de “stapanire a lumii” pe care o duce SUA prin campaniile din Iraq, Afghanistan, sau, cu ceva timp in urma, Vietnam. As putea sa ma apuc sa va povestesc in zeci de pagini toata povestea cu Iraq-ul si dragostea frateasca intre familia Bush si familia Bin Laden, dar prefer sa va fac o recomandare a unui film exceptional al lui Michael Moore, Fahrenheit 9/11.

Revenind la ce ne doare pe noi. Vad si aud in stanga si in dreapta, pe la posturile de televiziune, pe la radio, pe strada, dom’le cat de mandri sunt romanii ca tin un amarat de summit NATO la Bucuresti. Da’ ganditi-va putin ma animalelor, ce ne iese noua din toata balacaraia asta? Cu ce ne-am ales noi din tot balamucul asta? Aaa, 2 aeroporturi blocate temporal pentru plimbarile stimbailului in jucaria lui, Air Force One? Cateva zeci de corturi cu papagali de la FBI cantonati la Balotesti si Tancabesti? Juma’ de Bucuresti paralizat prin blocarea bulevardelor principale? Cativa verzisori de la prietenii nostri, americanii, care, evident, nu trec mai departe de presedintie, guvern si, eventual, parlament? Aa da, si inca vreo cateva sute de militari romani trimisi dupa cai verzi pe pereti prin Afghanistan sau Iraq, sub pretextul vesnic “IMI APAR PATRIA”. Ce faci ma?! Hai lasa ca nu ma mai obosesc… Oo da, cineva a avut inspiratia de a-i strecura lui Bush in discurs un omagiu adus sergentului major Aurel Marcu, ucis in septembrie 2007 in Afghanistan, in timp ce incerca SA SALVEZE UN GRUP DE SOLDATI AMERICANI, ma labagiule! Pai asta inseamna sa-mi apar patria, ma? Sa mor pentru niste straini, care prin setea lor de putere, prin dorinta lor de a stapani lumea, invadeaza state care, in toata istoria lor, nu ucisesera nici macar un singur cetatean american?

Deci domnu’ Bush, cum ramane cu romanii nostri care-si mananca zilele prin Iraq? Dar de cazul Teo Peter, eh? Cum ramane cu baiatu’ ala, Robert Christopher, care ne mierleste noua cetatenii pe aici prin capitala, huh? Hai ma ne lasi cu scuzele astea, cica “am adus in discutie cazul in Congres, dar nu pot face nimic eu, personal”. Bai ma lasi? Cum ai putut sa invarti o natiunea intreaga 8 ani de zile cu vrajelile tale despre sauditi, nu ti-era greu sa rezolvi o problema de genul asta, nu-i asa?

In fine, ca o concluzie foarte concisa, summit-ul NATO de la Bucuresti nu este nimic altceva decat un alt pretext de laba al presedintelui Bush si al cercului sau de interese, care n-o sa se termine prea curand, chiar daca Bush se pregateste sa predea stacheta. Adica, sa fim seriosi, George H. W. Bush (mai pe scurt, Bush senior) are inca o influenta imensa la Casa Alba, asa cum va avea si fiul sau, dupa cedarea locului la presedintie. Ca un mic amanunt, fostii presedinti americani au dreptul, chiar si dupa retragerea din functie, sa ceara din arhiva orice dosar CIA pentru analiza. George H. W. Bush a fost primul presedinte din istorie care si-a exercitat acest drept. Fiul sau, mai mult ca sigur, va fi al doilea. Lumea se joaca, desi nu asa evident pe cat pare, intre familia Bush si familia Bin Laden. Si asta a fost incheierea, nu foarte concisa asa cum am promis ca va fi, dar destul de concludenta, spun eu. Inca o data, va indemn, cautati filmul Fahrenheit 9/11 si urmariti-l, va confirma tot ce am spus eu mai inainte, si va completa cu amanunte nebanuite vreodata de mintile oricaruia dintre noi. Respect, Michael Moore! Q.E.D.

In sfarsit, noul videoclip: Vama - Pe Sarma

Henry si Wannabe - Interviu 3

Henry si Wannabe - Interviu 2

GENIAL! “Cum e Tudor? Cam fitos asa. Era tot timpul incruntat si vorbea cam mult”

Henry si Wannabe - Interviu 1

Voi promova de acum incolo aceste interviuri cu protagonistii videoclipului Vama, “Pe sarma”, Henry si Wannabe, asta la apelul lui Tudor, dar si al constiintei mele. In ultima vreme, oamenii uita sa iubeasca. Vad maniaci “workaholici”, vad adolescenti care isi spun “te iubesc” ca sa umple fereastra de mess sau sa-si faca minute unul altuia, nu e normal. Lumea e absurda, e ciudata si rastalmacita, nu mai e cum ar trebui sa fie, iar oamenii devin reci si distanti unii fata de ceilalti. Sintagma “love is in the air” s-a stins de mult. Iubirea e un lux in 2008, putini se simt cu adevarat impliniti, putini iubesc cum ar trebui sa iubeasca. Lumea a uitat ce e iubirea, sau nu mai stie cum sa iubeasca. Cauta-ti fericirea, profita de momentele de iubire, caci peste 10, 20, 30, 40, 50 de ani, doar cu ele o sa mai ramai. Banii nu-i iei in rai, nici faima. Acolo se duce numai sufletul, cu tot ce e in el. Cauta sa-ti imbogatesti spiritul, altfel vei regreta…

IUBESTE!

http://tudorchirila.blogspot.com/

Bun simt: ai de gand sa iei aminte?

M-am apucat de postul asta de ce? Simplu… Din ce am primit pe mail, cineva a venit cu ideea revolutionara de a declansa o campanie anti-mitocanie. BRAVO! puterea poporului!Textul urmator l-am primit astazi pe mail:

Miştocănia - studiu de fapt în oraşul meu cel drag

Dormitam, dimineaţa, în autobuz, când deodată aud o voce în schimbare, de adolescent: -Fă, mai eşti virgină?

El stătea jos, iar colega lui de şcoală, mai în faţă, în picioare. Bineînţeles, toţi din autobuz au început să o studieze. Iar: -Fă!… A întrebat-o de vreo 6 ori. Ştia el că aşa o poate face de râs, nu a întrebat-o ce a citit aseară, ci a atacat-o unde era mai vulnerabilă. Mi-a plăcut atitudinea ei, l-a fixat cu o figură pe care nu se putea citi nimic, nici dispreţ, nici amuzament. Alta ar fi început să chicotească prosteşte, ori ar fi început un schimb de înjurături, nu ar fi fost ceva neobişnuit într-un autobuz de periferie.

El era mândru de ce obţinuse: atenţia celor din jur. L-am măsurat: o aschimodie, pe jumătate cât mine. Să intervin? Poate o face vreun bărbat, totuşi. Aiurea, după cum se uitau, cred că încercau să găsească răspunsul la întrebarea băiatului. Celelalte femei - jumătate o studiau şi ele, pe faţa celorlalte se citea: -Mi se fâlfâie, am alte griji, se uitau în gol sau pe fereastră.

Am tăcut şi eu. După câteva minute, puştiul, plictisit, a început să îşi butoneze telefonul în căutarea unei manele, iar fata, se vedea după expresia feţei că se gândea la ceva plăcut, uitase incidentul. După o jumătate de oră, uitasem şi eu. Mi-am amintit episodul, când căutam o temă pentru eseu.

Oare dacă ar fi atacat-o, ar fi sărit cineva din autobuz în ajutorul ei?

O staţie mai departe, în autobuz s-a suit un boschetar. Ce miros! I-a spus cineva să coboare? Nuu, a fost mai uşor ca o parte din pasageri să se mute în jumătatea cealaltă a maşinii. El era unul, noi - mulţi, dar proşti. De ce nu ne-am unit măcar în faţa lui? Nu mai luăm atitudine. Nu mai ştim de fapt unde începe şi ce este spiritul civic. Am învăţat asta la şcoală? Parcă nu-mi amintesc. Pe stradă, sigur nu se învaţă. E de fapt şi un fel de resemnare: dacă încerci să pui la punct un şmecher, mai întotdeauna sare cineva în apărarea lui, şi atunci, mai îţi faci şi nervi degeaba. Simţi cum în jur creşte încet o junglă iar o ieşire în oraş seamănă cu un safari.

Uneori, când privesc în jur uitând de griji, văd urme ale unei civilizaţii dispărute. Da, dar eu ştiu să le identific, ştiu istorie şi sunt îndrăgostită de oraşul meu. Ce vor face urmaşii noştri, cei crescuţi de mici pentru a face bani? Va mai şti unul să nu demoleze o clădire care e parte din trecutul oraşului, va rezista să o facă dacă va şti că îi iese un profit? Ar trebui introduse în programa şcolară ore de istoria oraşului, e fascinantă povestea Cişmigiului şi a clădirilor din jur, ar stârni interesul tinerilor pentru a afla mai multe. Poate va începe o campanie de recuperare a trecutului. Ca să îţi iubeşti oraşul, trebuie să îl cunoşti. Fără a-şi cunoaşte rădăcinile, mult mai uşoară va fi despărţirea de ţară a multor tineri. Vom pierde în timp atât tineri valoroşi cât şi valori culturale, prin nepăsare şi necunoaştere.

S-ar putea începe chiar cu grădiniţa, cu poveşti despre baluri şi prinţese spuse copiilor înaintea unei vizite la palatul Şuţu. Scara aceea de bal şi oglinda nu au cum să nu rămână întipărite în memoria fetelor.

S-ar mai putea pune în oraş panouri cu istoria locurilor. Eu locuiesc în Rahova. Am aflat despre dealurile pline cu vii şi drumul pe care veneau craiovenii la târg, drumul sării, cetatea aflată undeva pe locul Casei Poporului, de unde a plecat Mihai Viteazul cu mercenarii pentru a face Unirea, tabăra lui Tudor din dealul Spirii, traseul primului tramvai cu cai ce făcea legătura între piaţa de flori de la Chirigiu şi Obor. Am găsit pe Metropotam istoria Palatului Bragadiru, cel de lângă Bekerbrau. Fondatorul a fost inventatorul sistemului “cornul cu lapte” pentru copiii muncitorilor, iar palatul a fost construit pentru relaxarea muncitorilor fabricii de bere. Sunt atât de multe de spus. Sunt fermecătoare scrierile unui italian, Caselli, îndrăgostit acum 200 de ani de Bucureşti. Sunt poveşti frumoase. Haideţi să le căutăm şi să le recitim.

Am considerat cuvenit sa public acest eseu pe blog, pentru ca este important ca acest mesaj sa ajunga la cat mai multi. In ultimii ani, prostia si mitocania domnesc in Romania, peste tot te uiti imprejur si vezi un taran scobindu-se in nas, niste adolescenti vandalizand o masina, un hot de 10 ani fugind in mana cu o geanta, iar la nivel mai inalt, gafe si penibilitati pe fiecare post de televiziune, unde cei care ar trebui sa ne reprezinte tara ne fac de rusine, iar cei care ar trebui sa ne apere interesele… Chiar, unde sunt aia?

Si fac un apel la constiinta cetatenilor, sustineti aceasta campanie! Nu prin pancarte, nu prin proteste, nu prin publicitate! Prin model de comportament, prin autodisciplinare, prin educare. Invatati sa-i invatati pe altii. Invatati-i sa invete!

Am ales acest subiect in locul campaniei anti-manele, care este deja notorie, insa pe care n-am uitat-o si va urma in curand, dar, cum spuneam, aceasta idee trebuie transmisa mai departe. Daca nu facem noi ceva din tara asta care pare pe zi ce trece mai inecata in propria prostie, cu fiecare zi care trece se afunda intr-o mocirla sociala tot mai adanca, pana cand o sa ajunga la gat, iar atunci nimeni n-o sa mai vrea s-o salveze… Atunci cine s-o faca? Ne indreptam cu pasi mari spre un neocomunism bolnav, fara macar sa ne dam seama. Voi, cei care ati mai ramas, faceti ceva, nu atat pentru voi cat pentru copiii vostri.

Gandirea si libertatea de exprimare sunt cele mai periculoase arme.