Mi-am luat un pumn in nas, DECOREAZA-MA!

Sa nu se interpreteze gresit, cum ca as fi rapidist, nu, dimpotriva, sunt stelist. Asa ca o sa iau povestea de la inceput. Nu chiar de la inceput, ci de la intriga, de la momentul care a declansat tot scandalul:

Derby-ul Rapid-Steaua, joi, 20 martie 2008. Minutul 73. Era 1-0 pentru Rapid. Arbitrul Sandu Deaconu primeste o bricheta in cap din directia galeriei rapidiste. Ameninta cu intreruperea jocului la urmatorul gest de acest gen. Cateva secunde mai tarziu, inca un obiect este aruncat din tribuna. Deaconu opreste meciul. Regulamentul spune ca Steaua castiga cu 3-0. STOP!

Ei, aici nu sunt de acord. Nu se poate ghici cine a aruncat, dar chiar daca maimutoiul respectiv este rapidist, nu este acceptabil ca o intreaga echipa si alti mii de suporteri sa sufere din cauza prostiei unui idiot needucat. Eu sunt mai mult ca sigur ca decizia de azi a Comisiei de Disciplina, care din cate stiu nu a fost inca anuntata, va fi 3-0 pentru Steaua la masa verde. Dar in acelasi timp, nu sunt de acord cu lucrul asta. Ca un suporter adevarat al Stelei ce ma gasesc, ma intereseaza intai onoarea echipei. Si cer rejucarea. Pe teren neutru, fara spectatori, de la scorul de 0-0, din minutul 1. Din pacate, toate detaliile si declaratiile ne spun ca nu va fi asa. Si sunt convins ca nici Steaua nu va solicita rejucarea, intrucat oierul aflat actualmente la conducerea clubului pune mai mult pret pe niste amarate de puncte decat pe onoarea echipei. Campionate mai sunt o droaie de castigat, si in plus, n-au intrat etapele in sac. Dar mai mult ca sigur pastorul de Becali nu va cere rejucarea [STA-TI-AR CAMPIONATU' IN GAT SA-TI STEA!!], pentru ca e simplu: Rapidul e o echipa motivata, fapt dovedit si de jocul lor din Giulesti de joi. Ca a pierdut cu “Steluta” este doar o consecinta a mitocanismului arbitral din ziua derby-ului cu Steaua, care i-a demoralizat complet. In plus, daca s-ar rejuca, rapidistii ar fi de 10 ori mai hotarati sa ne bata. In timp ce pe stelisti va fi presiune, caci am impresia ca majoritatea judeca la fel cum a judecat cretinul, idiotul si prostovanul de Lovin atunci cand s-a milogit de arbitru sa intrerupa meciul si a fugit la vestiare ca o fetita. Si nu vor avea motivatia necesara, si puterea de a spune “PUTEM SA-I BATEM SI FARA POMANA”. Si daca tot l-am criticat pe Lovin, nu ezit sa-i ofer toata stima si respectul meu lui Lacatus, care a solicitat arbitrului sa nu intrerupa meciul. O clasa peste toti ceilalti, Lacatus, dar mai ales, cu un simt al corectitudinii demn de laudat.

In sfarsit, asta a fost povestea meciului. Ei, ieri, la Cotroceni, presedintele nostru iubit ghiciti ce a facut. L-a decorat pe Deaconu. Care Deaconu? Baiatu’ ala, arbitru’ de mai devreme. Ala care a primit o bricheta in cap si a oprit un derby din frica raspunderii, sau pur si simplu ca sa se afle in treaba. Pe ce motiv a fost decorat? Sau mai bine zis pretext? Curajul de a opri un meci atunci cand suporterii dau dovada de violenta. Adevaratul motiv? Sandel si-a luat o bricheta in cap. Pai bai CRETINULE, bai ANIMALULE, bai HANDICAPATULE, curaj ar fi avut daca intr-adevar ar fi continuat meciul, in ciuda “durerilor chinuitoare” pe care le resimtea, bai MITOCANULE. Pentru ce l-ai decorat pe baiatu’ asta, pentru ca si-a luat o bricheta in cap si apoi a fugit ca o fetita speriata la vestiare? Pai ma DOBITOCULE, si io vineri mi-am luat un pumn in nas, dupa care n-am fugit, ba chiar prostu’ care a indraznit asta a fugit, asta n-a fost o dovada de curaj din partea mea ma? Ca n-am fugit repede la mama si ca am ramas sa vad ce-i poate pielea? Decoreaza-ma ma si pe mine, bai RETARDATULE. Ce zici? Pai ma INCAPABILULE, asa si vagabondu’ de la al patrulea canal de pe Sebastian, de la Prosper spre Rahova, poate sa fie decorat ma, ca a avut tupeu’, intr-o seara, pe cand ma intorceam de la Plaza, sa sara pe mine sa-mi ia shaorma din mana, pe care tocmai dadusem 7 lei noi, calda, proaspata, de la chioscu’ din piata, ma. Noroc ca l-am vazut cand se repezea asupra mea si m-am aparat servindu-i un pumn in mecla, dar chiar si asa n-a fugit ma, a ramas si s-a uitat la mine cum intram in bloc. Pai asta DA dovada de curaj ba baiatule, Vasile am inteles ca-l cheama, isi face veacul prin canalele din zona Prosper, M. Sebastian, Piata Sebastian, Parcul Sebastian, lic. Ion Barbu si Stefan Odobleja. Hai poate-l gasesti prin zona, e mai negru asa la fata si poarta mereu niste papuci rupti la degete, cu inscriptia NIKE. Gaseste-l si DECOREAZA-L, Traiane! Tara va preaslavi vagabondul nostru decorat!

Cu inca o mica precizare pentru Comisia de Disciplina: Ce daca asta prevede regulamentul? Voi judecati dupa regulament, care poate fi mai bine sau mai prost conceput, poate fi interpretat intr-o mie de forme, de o mie de oameni, cu o mie de pareri diferite. In schimb, fotbalul este jucat de toti la fel. Nu stiu ce isi doresc ceilalti, eu personal vreau o decizie PENTRU FOTBAL!

In sfarsit, noul videoclip: Vama - Pe Sarma

Henry si Wannabe - Interviu 3

Critical Mass Ploiesti - 28 martie 2008

Mai e o saptamana pana la urmatorul Critical Mass din Ploiesti, si fac un apel la putinii cititori ai acestul blog sa ni se alature, in plimbarea noastra, vineri, 28 martie 2008, va voi comunica ora plecarii odata ce o voi afla si eu, cel mai probabil in jurul orelor 17:00-18:00, iar locul de intalnire, Parcul Tineretului, langa Statuia lui Mihai Viteazul din Bd. Republicii.

- CRITICAL MASS ESTE O MISCARE CARE NU ARE LIDERI, TOTUL SE FACE DE COMUN ACORD. TOATE INTELEGERILE SUNT COMUNE, TOTI PARTICIPANTII SUNT EGALI, TOTUL VINE DE LA SINE, TOTI NE INTELEGEM BINE, TOTI SUNTEM O COMUNITATE, TOTI VREM SA FACEM MISCARE, TOTI VREM SA FIM RESPECTATI IN TRAFIC - TOTI SUNTEM CICLISTI, ROLLERI, SKATERI ETC.

- CRITICAL MASS NU IMPLICA SPONSORI, PARTIDE POLITICE, POLITIE SI INSTITUTII ALE STATULUI. NU TREBUIE, SI REFUZAM SA NE ASOCIEM CU ORICE PARTID SAU FORMATIUNE POLITICA, CHIAR SI ECOLOGISTA, GRUPARI RELIGIOASE, FIE ELE SI CRESTINE ETC. CAMPANIA ELECTORALA SE APROPIE IAR INTERESELE CRESC!

- CRITICAL MASS NU ARE NEVOIE DE NICIO APROBARE, NU ESTE UN PROTEST, NU ESTE NIMIC ILEGAL, REPREZINTA O PLIMBARE IN MASA CU BICICLETELE, ROLELE, MIJLOACELE DE TRANSPORT NEPOLUANTE, PE STRAZILE ORASULUI. TOTI NE INTALNIM O DATA PE LUNA, IN ULTIMA VINERI A FIECAREI LUNI SA NE PLIMBAM, SA NE SIMTIM BINE, SA FACEM MISCARE SI SA NE DISTRAM! (e ca si cum eu te-as suna pe tine, tu pe prietenul tau, el pe altul si tot asa pana ne strangem un grup si apoi mergem sa dam o tura de oras cu bicicletele). AVEM TOT DREPTUL, NIMENI DEOCAMDATA NU A INTERZIS MERSUL CU BICICLETA.
-PENTRU CRITICAL MASS NU TREBUIE SA ANUNTAM PE NIMENI, NU TREBUIE SA CEREM PERMISIUNEA NIMANUI, TOTI CICLISTII AU DREPTUL SA MEARGA PE SOSELELE ORASELOR LA FEL CA SI MASINILIE.

Harta traseului din luna martie (click pentru imaginea marita):

Henry si Wannabe - Interviu 2

GENIAL! “Cum e Tudor? Cam fitos asa. Era tot timpul incruntat si vorbea cam mult”

Henry si Wannabe - Interviu 1

Voi promova de acum incolo aceste interviuri cu protagonistii videoclipului Vama, “Pe sarma”, Henry si Wannabe, asta la apelul lui Tudor, dar si al constiintei mele. In ultima vreme, oamenii uita sa iubeasca. Vad maniaci “workaholici”, vad adolescenti care isi spun “te iubesc” ca sa umple fereastra de mess sau sa-si faca minute unul altuia, nu e normal. Lumea e absurda, e ciudata si rastalmacita, nu mai e cum ar trebui sa fie, iar oamenii devin reci si distanti unii fata de ceilalti. Sintagma “love is in the air” s-a stins de mult. Iubirea e un lux in 2008, putini se simt cu adevarat impliniti, putini iubesc cum ar trebui sa iubeasca. Lumea a uitat ce e iubirea, sau nu mai stie cum sa iubeasca. Cauta-ti fericirea, profita de momentele de iubire, caci peste 10, 20, 30, 40, 50 de ani, doar cu ele o sa mai ramai. Banii nu-i iei in rai, nici faima. Acolo se duce numai sufletul, cu tot ce e in el. Cauta sa-ti imbogatesti spiritul, altfel vei regreta…

IUBESTE!

http://tudorchirila.blogspot.com/

Bun simt: ai de gand sa iei aminte?

M-am apucat de postul asta de ce? Simplu… Din ce am primit pe mail, cineva a venit cu ideea revolutionara de a declansa o campanie anti-mitocanie. BRAVO! puterea poporului!Textul urmator l-am primit astazi pe mail:

Miştocănia - studiu de fapt în oraşul meu cel drag

Dormitam, dimineaţa, în autobuz, când deodată aud o voce în schimbare, de adolescent: -Fă, mai eşti virgină?

El stătea jos, iar colega lui de şcoală, mai în faţă, în picioare. Bineînţeles, toţi din autobuz au început să o studieze. Iar: -Fă!… A întrebat-o de vreo 6 ori. Ştia el că aşa o poate face de râs, nu a întrebat-o ce a citit aseară, ci a atacat-o unde era mai vulnerabilă. Mi-a plăcut atitudinea ei, l-a fixat cu o figură pe care nu se putea citi nimic, nici dispreţ, nici amuzament. Alta ar fi început să chicotească prosteşte, ori ar fi început un schimb de înjurături, nu ar fi fost ceva neobişnuit într-un autobuz de periferie.

El era mândru de ce obţinuse: atenţia celor din jur. L-am măsurat: o aschimodie, pe jumătate cât mine. Să intervin? Poate o face vreun bărbat, totuşi. Aiurea, după cum se uitau, cred că încercau să găsească răspunsul la întrebarea băiatului. Celelalte femei - jumătate o studiau şi ele, pe faţa celorlalte se citea: -Mi se fâlfâie, am alte griji, se uitau în gol sau pe fereastră.

Am tăcut şi eu. După câteva minute, puştiul, plictisit, a început să îşi butoneze telefonul în căutarea unei manele, iar fata, se vedea după expresia feţei că se gândea la ceva plăcut, uitase incidentul. După o jumătate de oră, uitasem şi eu. Mi-am amintit episodul, când căutam o temă pentru eseu.

Oare dacă ar fi atacat-o, ar fi sărit cineva din autobuz în ajutorul ei?

O staţie mai departe, în autobuz s-a suit un boschetar. Ce miros! I-a spus cineva să coboare? Nuu, a fost mai uşor ca o parte din pasageri să se mute în jumătatea cealaltă a maşinii. El era unul, noi - mulţi, dar proşti. De ce nu ne-am unit măcar în faţa lui? Nu mai luăm atitudine. Nu mai ştim de fapt unde începe şi ce este spiritul civic. Am învăţat asta la şcoală? Parcă nu-mi amintesc. Pe stradă, sigur nu se învaţă. E de fapt şi un fel de resemnare: dacă încerci să pui la punct un şmecher, mai întotdeauna sare cineva în apărarea lui, şi atunci, mai îţi faci şi nervi degeaba. Simţi cum în jur creşte încet o junglă iar o ieşire în oraş seamănă cu un safari.

Uneori, când privesc în jur uitând de griji, văd urme ale unei civilizaţii dispărute. Da, dar eu ştiu să le identific, ştiu istorie şi sunt îndrăgostită de oraşul meu. Ce vor face urmaşii noştri, cei crescuţi de mici pentru a face bani? Va mai şti unul să nu demoleze o clădire care e parte din trecutul oraşului, va rezista să o facă dacă va şti că îi iese un profit? Ar trebui introduse în programa şcolară ore de istoria oraşului, e fascinantă povestea Cişmigiului şi a clădirilor din jur, ar stârni interesul tinerilor pentru a afla mai multe. Poate va începe o campanie de recuperare a trecutului. Ca să îţi iubeşti oraşul, trebuie să îl cunoşti. Fără a-şi cunoaşte rădăcinile, mult mai uşoară va fi despărţirea de ţară a multor tineri. Vom pierde în timp atât tineri valoroşi cât şi valori culturale, prin nepăsare şi necunoaştere.

S-ar putea începe chiar cu grădiniţa, cu poveşti despre baluri şi prinţese spuse copiilor înaintea unei vizite la palatul Şuţu. Scara aceea de bal şi oglinda nu au cum să nu rămână întipărite în memoria fetelor.

S-ar mai putea pune în oraş panouri cu istoria locurilor. Eu locuiesc în Rahova. Am aflat despre dealurile pline cu vii şi drumul pe care veneau craiovenii la târg, drumul sării, cetatea aflată undeva pe locul Casei Poporului, de unde a plecat Mihai Viteazul cu mercenarii pentru a face Unirea, tabăra lui Tudor din dealul Spirii, traseul primului tramvai cu cai ce făcea legătura între piaţa de flori de la Chirigiu şi Obor. Am găsit pe Metropotam istoria Palatului Bragadiru, cel de lângă Bekerbrau. Fondatorul a fost inventatorul sistemului “cornul cu lapte” pentru copiii muncitorilor, iar palatul a fost construit pentru relaxarea muncitorilor fabricii de bere. Sunt atât de multe de spus. Sunt fermecătoare scrierile unui italian, Caselli, îndrăgostit acum 200 de ani de Bucureşti. Sunt poveşti frumoase. Haideţi să le căutăm şi să le recitim.

Am considerat cuvenit sa public acest eseu pe blog, pentru ca este important ca acest mesaj sa ajunga la cat mai multi. In ultimii ani, prostia si mitocania domnesc in Romania, peste tot te uiti imprejur si vezi un taran scobindu-se in nas, niste adolescenti vandalizand o masina, un hot de 10 ani fugind in mana cu o geanta, iar la nivel mai inalt, gafe si penibilitati pe fiecare post de televiziune, unde cei care ar trebui sa ne reprezinte tara ne fac de rusine, iar cei care ar trebui sa ne apere interesele… Chiar, unde sunt aia?

Si fac un apel la constiinta cetatenilor, sustineti aceasta campanie! Nu prin pancarte, nu prin proteste, nu prin publicitate! Prin model de comportament, prin autodisciplinare, prin educare. Invatati sa-i invatati pe altii. Invatati-i sa invete!

Am ales acest subiect in locul campaniei anti-manele, care este deja notorie, insa pe care n-am uitat-o si va urma in curand, dar, cum spuneam, aceasta idee trebuie transmisa mai departe. Daca nu facem noi ceva din tara asta care pare pe zi ce trece mai inecata in propria prostie, cu fiecare zi care trece se afunda intr-o mocirla sociala tot mai adanca, pana cand o sa ajunga la gat, iar atunci nimeni n-o sa mai vrea s-o salveze… Atunci cine s-o faca? Ne indreptam cu pasi mari spre un neocomunism bolnav, fara macar sa ne dam seama. Voi, cei care ati mai ramas, faceti ceva, nu atat pentru voi cat pentru copiii vostri.

Gandirea si libertatea de exprimare sunt cele mai periculoase arme.

Probleme in paradis? :))

“Umbla vorba prin tirg ca Tudor Chirila s-a saturat pina peste cap de tinutele provocatoare cu care se imbraca iubita sa si, in consecinta, i-a cerut Andreei Raicu sa renunte la ele si sa se imbrace ca o adevarata doamna.
Motivul se pare ca e unul cit se poate de serios si anume faptul ca Andreea e privita pofticios de prea multi barbati iar lucrul acesta a ajuns sa-l deranjeze la culme pe Chirila. Pentru ca vedeta nu s-a conformat cerintelor iubitului, motivind ca n-ar fi de bun augur sa-si schimbe imaginea, gurile rele spun ca liderul formatiei “Vama” ar fi amenintat-o pe vedeta cu despartirea, lucru care a cam speriat-o pe prezentatoare. Asa ca n-ar fi exclus ca in viitorul apropiat sa vedem o Andreea Raicu imbracata ca o calugarita. Sau pe Chirila singur cuc.”

De obicei nu iau in seama asemenea rahatele mondene despre vedete, dar am ales sa comentez stirea asta, pentru simplul motiv ca imi place partea cu “ar fi amenintat-o pe vedeta cu despartirea”
Sunt doar unul din fanii Tudor Chirila care sustin sus si tare ca relatia asta e DE CACAT [don't missjudge me for this, dude]. Parerea mea proprie si personala, pe care de altfel sunt liber s-o exprim. Sa repet inca o data ca relatia e DE CACAT? Nu. Nu mai e nevoie, pentru ca toata lumea crede ca relatia lor e DE CACAT.
De ce e de cacat? Simplu. Andreea il strica. Il altereaza. Pe el, mintea lui. [din nou repet, parerea mea proprie, vorbesc doar in numele meu]. Andreea e una din numeroasele fatuci cu fite de la noi, care insa, din intamplare, a reusit sa puna pana pe un tip de 10 ori mai bun decat i s-ar cuveni. Asta despre Andreea.
Tudorele, cat despre tine tata, ce, ti-e frica de baietii aia cu limbile de-un metru cand o vad pe Andreiuta in fustita de 30 cm la teveu, nu? Las-o dragule sa se imbrace cum vrea ea, daca intr-adevar tine la tine, n-o sa te insele cu vreunu’ din labagiii aia frustrati care s-ar calca in picioare sa i-o puna lu’ tanti Raicu [sau cel putin asa cred si sper]. Frate, treaba ta, si io daca as fi in locu’ tau n-as refuza o p*zda ca Raicu, da’ nici sa-mi intre la corazon si sa ma lucreze n-as lasa-o. In sfarsit, cum ziceam, problema ta, these are merely advices.

Pista universala?!

Eram ieri dimineata intr-o plimbare cu rolele spre un amic, pe Bd. Independentei din Ploiesti, unde e amenajata pista de bicilisti, rolleri, skateri, in principiu pentru mijloacele de transport nemotorizate.
Scena I: Traversez, iau viteza pe pista, cand dintr-o data imi taie fata o babornita scorojita, iesita la soare sa se bronzeze, si nu-si gasi loc de plaja mai bun decat pe pista de biciclisti. Inevitabil, intru in ea. Imi cer scuze, desi cu inima stransa, stiind ca tiranozaura era de vina. Tot muma-padurii cu gura mare “ca ce, ca voi tinerii din ziua de azi nu mai stiti sa ne respectati pe astia batranii, intrati si in noi pe strada cu rotilele voastre cu tot” si JAP imi arde si o geanta in cap. Calm… “Mamaie, nu te supara, esti cumva bicicleta?”. Cea mai mare greseala pe care puteam s-o fac. “Ce-ai zis maaa nerusinatule iesi de aici pana nu chem politia iesi f*t*-ti gura ma-tii” [nu ca ai avea cu ce... sau mai stii... Cernobalu' asta cu mutatiile genetice, nu se stie niciodata...]. In fine. Nu puteam sa plec fara sa educ fosila, intrucat i-am aratat politicos bicicleta maaaaare desenata cu alb pe rosu de sub ea, dar baba o tinea pe a ei ca “tineretu’ asta domne’…” [ce urasc expresia asta]. Concluzie: Ori baba era chioara, ori daltonista de nu distingea bicicleta de fundalul rosu, ori se simtea necalarita de ceva timp si vroia sa se identifice cu o bicicleta…

Scena II: Trec de baba, ajung undeva vizavi de Prestij, intra din bulevard un cioban cretin si jegarit, pe un motor care-mi partzaia mie in creier si acoperea sunetu’ de pasarele, si-mi taie si fata… Intrigat, normal ca ma revolt, si da-i si baga-ti si scoate-ti, si-n el, si-n ma-sa, in fine, in tot neamu’ lui de cavemen si maimute paleozoice. Se da jos urangutanu’ de pe motopartza si gata-gata sa ma ia la bataie. “Ce-ai zis ma [...baga-ti-as si da-ti-as si lua-ti-as... - nu sunt sigur ca stie cum sa scrie respectivele injurii, dar nici de zis nu le zicea bine ca se incurca, a ametit pu**le alea de le-au luat dracii]. Calm, zic “prietene, e pista de biciclisti, nu de frustrati cu motoare care nu mai au loc pe sosele si se f*t in legile locale, permitandu-si sa isi faca de cap. As putea sa te iau de mana cu tot cu rasnita ta si sa te duc la politie, ma amaratule”. In sfarsit, simtindu-se putin umilit si probabil inferior, pe simplul motiv ca nu putea sa ma loveasca fiindca era plina strada, se urca inapoi pe rahatul lui zgomotos si poluant si isi continua drumul glorios pe pista, intrand in intersectie precum Mihai in Alba Iulia… [Doar ca martoaga lui Mihai nu era motorizata]

Niciunul din cazuri nu este o premiera, mi s-a mai intamplat in numeroase dati, nu mai zic de zecile de masini parcate pe pista…

Catre Primaria Ploiesti: Puneti-i frate pe martalogii aia care vegheaza ca biciclistii sa nu iasa de pe pista rezervata lor sa mai atentioneze si handicapatii care parcheaza pe pista, circula cu motoarele, scuterele, mopedele etc., sau senilii carora nu le ajunge trotuarul de 3m latime si se inghesuie pe pista aia de 1m!

Romania e condusa de prosti. POWER TO THE PEOPLE!

Defrisa-mi-ai …

“Defrisari in masa pe o portiune din Padurea Baneasa, recent intrata in posesia lui Gigi Becali. Interesanta este metoda la care a recurs latifundiarul. Si-a cumparat o masina performanta de scoatere a pomilor din pamant. Lucru care din punctul sau de vedere nu inseamna defrisare. Legea insa il contrazice.”

Cum cacat?! Ma ce-i drept, daca te uiti in DEX o sa gasesti: defrisare = a inlatura (prin taiere sau prin ardere) arborii si alte plante lemnoase… Adevarat, teoretic nu-i defrisare, da’ practic, e despadurire. Fie ca-i tai, fie ca ii scoti cu tot cu radacini.

“Gigi Becali a observat ca opinia publica a devenit extrem de sensibila in legatura cu taierea copacilor. Astfel ca s-a gandit sa abordeze altfel lucrurile. Si-a cumparat o masina performanta de scoatere a pomilor si s-a pus pe treaba, sustin cei de la Jurnalul National. Astfel, zeci de pomi au fost defrisati fara nici un fel de autorizatie. Mai mult, omul de afaceri si-a pregatit si un discurs, in cazul in care cineva observa operatiunea. Becali spune ca nu taie copacii, ci ii scoate si-i duce in curtea sa pentru decor.”

STOP!

Ce ma? Ii scoate si-i duce in curte pentru decor? Ba, esti copac? N-ar fi mai usor sa-si ridice casa LANGA COPACI, in loc s-o ridice la mama dracu’ si sa mute copacii din loc? E din ce in ce mai penibil Becali. “Iooo Gigi Becaliii, fac ce vreau pa pamantu’ meu ba, ca-i pamantu meu, ai auzit? Si fac ce vreau cu el ca-i al meu ba, zdreanta care esti hahalera. Iar voiiiii hahalere da hahalereee imi ziceti mie ca tai copacii mei dan-dan-dan proprietatea mea maa? Pai io ii duc la mine in curte da decor baaa ce stiti voi ba zdrentelor care sunteti zdrente hahalere.”
Trai-ti-ar, io cred ca lu’ asta i s-a facut dor de origini, si vrea asa, in fiecare dimineata cand se scoala, sa dea o tura prin copacii lui vopsiti in galben, din curtea lui PERSONALA, cumparata de el PERSONAL, din banii lui PERSONALI, furati de el PERSONAL, si sa strige “AAAUAUAUAAAUAAAAAA”. Eu-Becali. Tu-Borcea. Noi CFR batem. Ce-o fi ma in mintea circopitecului astuia megaloman cand isi ia teren de 8ha si spune ca vrea cartier rezidential, pentru ca apoi sa-l defriseze ca sa faca drum pana in partea cealalta a padurii, iar copacii sa si-i tranteasca in curte “PENTRU DECOR”?

“Ce vreti de la mine? E padurea mea, e terenul meu, e copacul meu, fac ce vreau cu el. (…) De ce sa am eu nevoie de autorizatie pe pamantul meu, e curtea mea, doar ca n-am gard. (…) Am scos cam 20-30 de copaci pe care-i voi duce la mine in curte.”

Poftim? … 20-30 de copaci? Maine-poimaine isi face rezervatie de zimbrii “pentru decor”. Pai 20-30 de copaci plantati inseamna cca 300-400mp. Destul cat sa se zbantuie si sa alerge miliardarul ca sa se simta si el in largul lui, nu-i asa? Poate isi face si o casuta in copac, unde serveste ceaiul cu papuselele lui, Turcu si Copos. Parca il vad cu cescuta roz si degetelul in sus.
Prietene, cum Dumnezeu sa n-ai nevoie de aprobare? Ce daca-i pamantul tau? asta inseamna ca ai voie sa detonezi o bomba atomica pe el? Din X considerente, tie ar trebui sa ti se puna lant la gat si sa ti se monitorizeze fiecare miscare, sa ai nevoie de aprobare si sa te c*ci. Ca cine stie, poate ti se suie tie la dovleac sa te c*ci in sus si nimeresti vreun avion, dup-aia zici ca n-ai stiu ca statu’ nu-ti da voie sa dobori avioane cu excremente.

In ce tara traim…